Pearl Jam: "Backspacer" (2009)

Concis şi curat, conştient de îndatoririle sale, sigur, sănătos şi previzibil, nu are nici gratuitatea, nici nonşalanţa, nici transa copleşitoare a vremurilor de graţie. Departe de a fi o neputinţă, un surogat decent, o copie palidă a tinereţii, Backspacer pare a fi primul album din 1996 încoace care ştie exact ce vrea şi cam ce trebuie să însemne Pearl Jam în 2009, care are echilibrul, răgazul, pofta, energia şi seninătatea să nu-i mai pese de trecut şi să-şi trăiască, deplin, pe îndelete, savuros, clipa.

Nu e un disc rău, am auzit copii Pearl Jam mult mai dezastruoase, dar de la original şi după o pauză de trei ani speram ceva mai substanţial… Acesta este doar încă un album pentru fani, piaţa americană şi halitorii de Billboard. This Is Not for Me…

Albumul nu depăşeşte 36 de minute, fapt ce îi conferă titlul de cel mai scurt album al trupei, dar, fără îndoială, şi unul dintre cele mai bune ale lor (din ultimii 10 ani).

Cel de-al nouălea disc al trupei Pearl Jam, Backspacer, se întoarce la rădăcini, iar, uneori, sapă suficient de adânc pentru a ajunge și la punk și glam rock.

În 1992, Eddie Vedder and co. nu voiau altceva decât să se distreze. Backspacer, cel de-al nouălea album al trupei, se întoarce la acel spirit adolescentin, cu cele mai scurte şi punk melodii pe care Pearl Jam le-a cântat vreodată.

Moda a trecut de câteva ori peste aceşti băieţi nebuni; astăzi ei nu mai încearcă să impresioneze, fiind, mai mult decât oricând, ei înşişi şi se pare că se simt confortabil în propria piele. Se simt bine împreună şi par intoxicaţi de zgomotul pe care îl fac. Backspacer este un album de sărbătoare, chiar dacă este vorba despre o petrecere la care se discută chestiuni filozofice până în zori. O sărbătoare pentru care fanii au trebuit să aştepte 18 ani.

Backspacer se întoarce către bazele rockului, care au influenţat începuturile trupei Pearl Jam. Este un set de 11 piese concise, rapide şi gălăgioase, care nu durează mai mult de 37 de minute. "Vreau să-mi trăiesc viaţa cu volumul la maximum" spune Vedder în Supersonic, dorind să demonstreze că a te maturiza nu înseamnă şi a o lăsa mai moale.

Acest album, al nouălea din dicografia trupei, ne arată că Pearl Jam este dispusă să facă orice pentru ca lumea să se adune şi să-i asculte. Singurul lucru pentru care merită să asculţi Backspacer este modul în care sună riff-urile de chitară. Şi trebuie să ne bazăm doar pe "Amongst the Waves" pentru a recunoaşte stilul cu care Pearl Jam ne-a obişnuit.

Backspacer este un album făcut de către nişte bărbaţi maturi, un album eclectic, în care şi-au făcut loc şi riff-urile de chitară marca U2, dar şi solo-urile gen Buzzcocks.

Prea mult din cea de-a doua parte a discului conține cântece introspective, de genul celora, pe care Eddie Vedder le-a cântat perfect, pe sountrack-ul filmului Into the Wild.

Foarte multe clișee despre rock'n'roll se bazează pe ideea că gloria și îndrăzneala aparțin celor tineri. Cel de-al nouălea album de studio al celor de la Pearl Jam contrazice această idee.