Arctic Monkeys > Suck It and See (2011)

Pentru cei care nu ascultă nimic mai vechi de 1990, albumul poate fi încântător.

Daca faceti parte din categoria de oameni care apreciaza rock-ul cu mult „shalalalala“, categoric veti iubi discul asta. E plin de refrene usurele „de vara” cu influente puternic ancorate in anii 60, dar constructiile sonore se inscriu in categoria „decente“.

Desi total diferit de Humbug-ul din 2009, album ce a fost foarte bine primit de critici, marcand maturitatea muzicala a celor 4 Arctic Monkeys, Suck It and See este exaltant de interesant si bun, lucru greu de imaginat in industria muzicala, mai ales ca doar urmarind un anume trend pari sa iti poti mentine si locul in topuri. Ei bine, tinerii britanici dovedesc ca pot aduce ceva nou la masa de joc, pot surprinde si inca sa placa publicului amator de mainstream.

Cel mai recent material al celor de la Arctic Monkeys ne arată că trupa britanică, ce promitea atât de mult odată, trebuie să-şi găsească ritmul.

Suck It and See poate fi considerat un album total opus faţă de Humbug — este concentrat acolo unde predecesorul său se răsfira — fiind cu atât mai bun cu cât îi acorzi mai multă atenţie.

Suck It an See este o dovadă clară a faptului că Arctic Monkeys este cea mai bună trupă britanică de chitară – una care ar fi chiar şi mai bună, dacă ar decide să se aventureze în necunoscut.

Un nivel nou de o uimitoare inteligenţă în măiestria compunerii de muzică.

Acesta este cel mai bun material al trupei de la albumul de debut din 2006, cu accente de punk, balade grandioase şi, pe tot parcursul, cu mult spirit.

Albumul în sine are numeroase detalii repetabile, unele mai slabe şi unele incisive, atât la solistul Alex Turner, cât şi la muzica trupei mereu competentă, care variază aici de la un glam-rock puternic la baladele pop-indie.

Arctic Monkeys a abandonat stilul întunecat pentru un pop nostalgic de chitară. I se potriveşte.

Impresia generală este asemănătoare cu cineva care încearcă să ascundă adevăratele emoţii prin ieşiri comice.

Ca un întreg, există o anumită subtilitate la Suck It and See. Albumul nu te va da pe spate, dar cu siguranţă va lăsa o urmă.

Chiar dacă Humbug a fost un album bun (pe alocuri, chiar excelent), a reprezentat o schimbare de direcţie prea mare pentru mulţi dintre fani. Vestea bună este că pe Suck It and See melodiile au revenit şi într-un stil mare. Reprezintă o nouă evoluţie intrigantă a uneia dintre cele mai bune trupe rock britanice.

Arctic Monkeys este, în continuare, o trupă de prieteni apropiaţi, care a rămas în contact cu propriile influenţe.

În ansamblu, sunt câteva piese pop bine conturate, care ar putea să-i recâştige pe cei care nu s-au mai simţit implicaţi după albumul de debut. Cu siguranţă, este cel mai bun album de la Favourite Worst Nightmare şi reprezintă un pas făcut în direcţia cea bună, dar calitatea lasă de dorit de prea multe ori.

Cea mai rafinată trupă din Sheffield şi-a redescoperit mojo-ul indie şi arta de a spune bine o poveste bună.