O reinterpretare cu efecte speciale și vizuale moderne a filmului de categorie B din 1981 despre mitologia greacă. Cu toate astea, nu aduce nimic nou. Ceea ce face ca îndrăzneala casei de producție de a-l lansa 3D după ce a fost filmat 2D să fie și mai mare, reprezentând, totodată, și un aspect în defavoarea peliculei. Totuși, dacă te-ai săturat să revezi 300 pentru scenele de acțiune, ai putea încerca Clash of the Titans o dată.

Sergiu Nicolaescu vrea să atragă publicul român în cinematografe cu imaginea unei blondine goale. Numai că uită un lucru: mulți dintre cei care vor veni să vadă Poker, s-ar putea să nu mai calce vreodată în vreo sală de cinema la un film românesc. Nicolaescu a știut odată să regizeze. Acum, pare că nu-i mai pasă. Acum se lasă purtat de curentul marketingului ieftin specific românesc.

Un film care i-a surprins pe mulți. Prin conotațiile sale politice, și-a atras mulți fani dar și multe critici. Camera mișcătoare a lui Greengrass îți obosește ochii. Subiectul: războiul din Irak, te plictisește încă din start. Și, cu toate astea, Green Zone este un film curajos, un altfel de film despre Irak, unul care ar trebui să-i mulțumească pe fanii acestui gen. Însă, judecând după rezultatele de la box-office-ul american, nu sunt prea mulți din ăștia.

Un nou film despre apocalipsă. Însă, unul care se bazează mai mult pe legăturile umane dintre cei rămași în viață. Imaginea este excelent realizată, creând o atmosferă ideală pentru subiectul filmului, iar, din fericire, scenariul nu a dorit să urmeze același drum cu al romanului scris de Cormac McCarthy. Nu este o capodoperă, dar te poate face să meditezi asupra lucrurilor importante din viață.

Carey Mulligan se pare că i-a vrăjit pe toți cei care au văzut-o în rolul acestei adolescente, de 16 ani, care trăiește o poveste de dragoste cu un tip cu mult mai în vârstă. Însă, filmul, în sine, are accente telenovelistice, deși încearcă, în același timp, să fie și o lecție de viață.

Mesajul filmului e bun și chiar lăudabil, aș spune, dacă nu ar fi prezentat atât de artificial și forțat. Dar, cu siguranță, acest lucru nu va conta pentru fanele vampirașului din Twilight, Robert Pattinson.

În sfârșit, un film cu vampiri destinat adevăraților fani ai genului horror. Cu mult sânge și fără a cădea în ”păcatele” romanțioase ale filmelor de tipul lui Twilight, cea mai recentă creație a fraților australieni Spierig a reușit să mai schimbe puțin părerea publicului despre filmele cu vampiri. Iată că nu toate trebuie să fie catastrofe sau destinate adolescentelor care salivează după tipi precum Pattinson.

Actorilor nu prea ai ce să le reproşezi. Ideea pe care se bazează scenariul este una originală ar fi putut fi chiar interesantă dacă Scott Stewart ar fi ştiut să-şi facă treaba. Dar nu a ieşit decât un film cu multă vorbărie şi prea puţină acţiune.

 E clar! Invictus nu este un film prost. Cu Morgan Freeman și Matt Damon, care scot totul din personajele pe care le interpretează, și cu un Clint Eastwood care nici la 79 de ani nu pare în lipsă de idei, Invictus este un film bine realizat, dar căruia nu i-ar fi lipsit ceva mai multă originalitate și suspans.