Casa de discuri: Merge
Data lansării: 18 Mai 2010
Tracklist: 1 Oh, the Divorces!
2 Long White Dress
3 Hormones
4 Kentish Town
5 Why Does the Wind?
6 You Are a Lover
7 Singles Bar
8 Come on Home to Me
9 Late In the Afternoon
10 Swimming
Bazat pe părerile ale 10 critici.
După numai trei ani de la precedentul album solo, Tracey Thorn a revenit cu un material matur, în care se observă clar influențele electro. Vocea inconfundabilă a solistei de la Everything But The Girl te bântuie, iar piesele, născute din temerile acesteia în legătură cu vârsta la care a ajuns și relația dintre dragoste și opusele sale, te duc într-o lume nostalgică și plină de emoție.
Romantismul lui Thorn este temperat de un simţ special, abordat cu un mix de confort şi resemnare, acela că dragostea şi opusele sale - frica, probabil, de singurătate sau de abandon sau, pur şi simplu, de moarte - nu sunt cu adevărat opuse, dar sunt lucruri complementare necesare, fiecare acordând posibilitatea existenţei celeilalte.
Albumul "Love and Its Opposite" al lui Tracey Thorn este un surprinzător material care urmăreşte să prezinte "viaţa aşa cum este ea după anii 40".
Revenirea la stilul de la începuturile sale îi permite vocii inimitabile a lui Tracey Thorn să strălucească.
Vocea lui Thorn, bogată şi fină precum cea mai scumpă ciocolată, aduce la viaţă fiecare poveste şi investeşte o emoţie copleşitoare.
Thorn a dovedit de-a lungul anilor că se poate descurca în orice gen muzical, dar niciodată nu a părut mai acasă ca printre acordurile melancolice de pian şi de chitară cum sunt cele ale piesei "Oh The Divorces!".
E frumos să te gândeşti, oricum, că acest album concept al lui Thorn ilustrează faptul că nu este chiar totul legat de dragoste vs. ură, ci pe ideea adultă despre a-i păsa încă vs. a nu-i mai păsa deloc.
Vocea sa apare din cele mai ascunse locuri ale sufletului său şi sună ca şi cum ar fi fost filtrată prin fiecare suspin avut în viaţă, părând nu atât de mult copleşită de durere, ci purificată de regrete.
Un înviorător tonic despre "dragoste şi opusele sale".
Trist, indiferenţa titlului se răspândeşte pe întreg albumul. Este neremarcabil, dar departe de a fi insuportabil. Fiecare piesă este tandră, acompaniată de o voce frumoasă, dar cu puţină substanţă.
Un soundtrack perfect plăcut pentru cafeaua de dimineaţă sau pentru drumul către somn în nopţile târzii.