Casa de discuri: Epic
Data lansării: 22 iunie 2010
Tracklist: 1. Let It Die
2. Let Me Hear You Scream
3. Soul Sucker
4. Life Won't Wait
5. Diggin’ Me Down
6. Crucify
7. Fearless
8. Time
9. I Want It More
10. Latimer’s Mercy
11. I Love You All.
Bazat pe părerile ale 8 critici.
Pe 2 octombrie 2010, Ozzy Osbourne se va afla în România, urmând să concerteze la Zone Arena, din București. Acest concert face parte din turneul de promovare al albumului pe care ți-l prezentăm aici și acum. "Scream" sună bine. "Scream" ne face să sperăm că Ozzy a revenit la forma care l-a consacrat. "Scream" ne face să uităm că a existat vreodată show-ul "The Osbournes". "Scream" este un album decent, menit să ne țină companie până la concertul din toamnă.
Ascultând şi reascultînd toate cele 12 piese am tras concluzia că-mi plac toate, este un disc rotund, legat şi fluent, caracteristic/tipic Ozzy, dar şi diferit, proaspăt, cu viaţă. Nu mă omor după semi-balada “Time” de exemplu, dar nu este deloc greţoasă; în schimb sunt piese grave ca “Latimer’s Mercy”, “Diggin’ Me Down”, “Fearless” sau “Let It Die”, şi, între aceste extreme, piese ca “Crucify”, “Soul Sucker” sau “Let Me Hear You Scream” – despre care mi-am schimbat părerea – sunt ca un liant.
Printul Intunericului isi merita pe deplin coroana. Fiecare material al sau este produs cu grija si dupa ultimele standarde. Astfel rock’n’roll-ul ajunge sa capete o forma rafinata pentru iubitorii de heavy din toata lumea. “Scream” nu va dezamagi niciun fan Ozzy Osborune. Aceeasi abordare intr-o noua forma va cuceri din nou planeta.
Toate albumele solo ale lui Ozzy sunt oarecum bune, dar lui Scream îi lipseşte forţa. Când cel mai dinamic cântec din ofertă este chiar primul single: Let Me Hear You Scream, ştii că ai de-a face cu un album fără nimic senzaţional.
Poate că albumul Scream nu va câştiga niciun premiu pentru inteligenţa pieselor sale, dar acesta îl găseşte pe Prinţul Întunericului în plină formă.
Dacă Black Rain marca revenirea în formă a lui Ozzy, Scream este o colecţie plină de clişeele ce-au bântuit heavy-metal-ul ultimilor 30 de ani.
Producătorul Kevin Churko i-a procesat riff-urile astfel încât să sune precum banalul "active rock". Păcat, pentru că Ozzy pare plin de viaţă în timpul celor şase minute ale lui "Diggin' Me Down" şi pe "Crucify", unde se compară cu însuşi Isus.
The Dark Lord of Rock, renumit pentru felul în care mai mult mormăie decât cântă, sună bine - şi inteligibil! - pe Scream.
În cele din urmă, Scream nu ajunge la valoarea lui 'Blizzard Of Ozz' sau 'Sabbath Bloody Sabbath', însă faptul că sună mai bine decât oricine s-ar fi aşteptat în acest punct al carierei sale modifică oarecum percepţia cu privire la cine este, de fapt, Ozzy Osbourne şi ce face el cu adevărat.